Vom începe călătoria pe tărâmul filmului documentar explorând istoria recentă a României și a altor țări din Europa de Est, prin filme precum Grațian (r. Thomas Ciulei, 1995), La drum (1998) și Blestemul Ariciului (2004) de Constantin Budrală, Școala Noastră (r. Mona Nicoară și Miruna Coca-Cozma, 2011), Crulic (r. Anca Damian, 2011), București, unde ești? (r. Vlad Petri, 2014), Toto și surorile lui (r. Alexandru Nanău, 2014) Sfârșitul verii (2016) și Discoteca e moartă (2017) de Alina Manolache sau recentul Acasă (r. Radu Ciorniciuc, 2020).

Din perspectiva explorării cinematografiei documentare autohtone, programul nostru vizează două direcții majore. Pe de o parte, o incursiune în istoria filmului documentar românesc, de la producțiile documentare ale lui Paul Călinescu, din perioada interbelică și după, trecând prin bogata și diversa  Arhivă Sahia, până la producțiile documentare din perioada postcomunistă, multe dintre ele capodopere esențiale pentru înțelegerea lumii și a vremurilor în care trăim. Pe de altă parte, prin incursiunea în cinematografia documentară autohtonă urmărim facilitarea unor discuții despre teme și problematici relevante pentru societatea actuală, urmărind modurile în care cinematografia documentară se intersectează cu cercetarea antropologică în documentarea și disecarea unor subiecte, într-o lume în care vizualul și virtualul sunt tot mai prezente. În acest sens, subiecte precum migrația, lumea rurală și transformările ei, tranziția postcomunistă cu învingătorii și perdanții săi sau rasismul sunt doar câteva din temele principale pe care ne propunem să le explorăm prin intermediul diverselor producții documentare.

Din cauza contextului pandemic și a limitei de spațiu, accesul la proiecțiile de film și la discuțiile care le însoțesc este limitat la 10 persoane.