Deschis de Marți până Duminică 9.00 - 17.00.
(Ultima intrare la ora 16.30) Luni închis.
Back to all Post

Sfinţirea casei şi chiraleisa copiilor

Înainte de Bobotează, se umbla şi se umblă şi astăzi în toate satele din Sălaj cu „Chiraleisa”. Preotul împreună cu „cantorul” şi „sfătu” umblă pe la toate casele şi stropeşte cu apă sfinţită toate încăperile şi dependinţele, iar toţi ai casei sărută crucea în timp ce sunt stropiţi pe cap cu apă sfinţită. Exista credinţa ca, strigând „Chiraleisa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei. În trecut, preotul era însoţit şi de câţiva băieţi de până la 11 ani care strigau „Chiraleisa”. Gazda casei le arunca acestora nuci şi mere în curte. Gestul simboliza belşugul prezent în gospodărie şi dorinţa perpetuării lui în anul următor. În timp ce li se arunca nucile şi merele copiii strigau:

Chiraleisa-i, Domne,

Grău de primăvară

Şi-n pod şi-n cămară,

Şi pă prispă-afară.”     

„Tiraleisa-i, domne,

Popa cu feisa,

Dieciţa cu cofiţa,

Diacu cu sacu.” (Porumb Ioan, Biuşa, Sălaj)

La Sumal, varianta arhaică a „ţuralesei” se mai practica de 1-2 grupuri de copii între 6-12 ani care, îmbrăcaţi în haine întoarse pe dos (să întoarcă duhurile rele), cu o traistă pe umeri, cu talăngi şi clopoţei, pornesc de-a lungul satului întrebând la fiecare casă: ” primiţi cu ţuraleisa?” După ce sunt primiţi, copiii înconjură casa, grajdul şi pomii strigând:

Ţuraleisa, leisa!

Roadă-n grâu, până-n brâu

Dânt-on spic on oticău,

Nalt cât casa, verde ca mătasa,

Galbân ca ceara,

Dint-on hir să umple casa!”

Dacă în casa respectivă era fată de măritat copiii ziceau:

Ţuraleisa, leisa!

Câte paie pă coteţ

Atâţia peţâtori s-aveţi   

Câte pene pă găină

Atâţia peţâtori la Crina!

Câţi cărbuni în vatră

Atâţia peţitori în poiată!

Câte pene pă cocoşi,

Atâţia copii frumoşi,

Câţi cărbuni în vatră,

Atâţia boi în poiată

Câte pietre la fântână,

Atâtea oale cu smântână ( Tămaş Magda, Şumal – Sălaj)   

Apoi intrau în casă unde înconjurau de 12 ori masa strigând:

Ţuraleisa, ţuraleisa

 Hâş găină după scară

 Scoală-te, fată fecioară

 Şi ne dă mere şi nuci

 Că de alea le plac la prunci!

Copiii erau dăruiţi apoi, aşa cum cereau, cu mere şi nuci, iar mai nou bani. În cazuri foarte rare, când nu erau primiţi cu „ţuraleisa” , copiii strigau:

Câte paie pă poiată

Atâtea fete pă vatră

Câte pene pă cocoş

Atâţia prunci buboşi” (Puşcaş Tiberiu, Şumal – Sălaj)

La Cizer, în seara de dinaintea Bobotezei copiii până la 15 ani umblau cu clopotele: merem în sara de Bobotează cu clopotile, ne adunam pruncii, avem clopote mari, legam clopotele de noi cu o cureauă lată şi avem şi dubă. Merem pă la uamini şi întrebam: lăsa-ţi cu clopotele? Încojuram casa şi grădina de tri uări şi zâcem: Chiraleisa, leia/ Popa cu leisa/ Preuteasa cu leasa… Bătrânii puneu masa în mnijlocu căşii ca să merem de tri uări şi pă după masă. Ne dăde mere, nuci, seminţe de berbeniţă, alţii grăunţă hierte. (Sabău Traian, Cizer-Sălaj)

La Răstolţu Deşert, obiceiul de a umbla cu clopotele în seara de Bobotează se practica şi pentru a alunga şerpii de la casă: În sara de Bobotează umblau coptii cu clopotele, în tăt satu umblau. Măicuţa tătdeauna îi lăsa să înconjure casa, de tri uări să înconjura că zâce că să despartă şerpii de lângă casă. Apoi intrau în casă şi înconjurau de tri uărimasa. Mama  la aceia le dăde nuci şi mere. (Rusu Aurica, Răstolţu Deşert – Sălaj)

În Cheud, când umbla preotul să sfinţească casele, femeile adunau fructe uscate şi fuior de cânepă pentru preoteasă. Copiii mai mici mergeau în spatele preotului cu trăistuţele  pe umeri zicând: „Chiraleisa, popa cu feisa/ Diacu cu sacu/ Pă făt îl duce dracu!” Fuiorul popii se alegea dintre cele mai frumoase, era considerat pomană pentru căseni pe lumea cealaltă iar femeile se îngrijeau să aibă fuioarele cele mai bune.

În unele sate din zona Codru- Sălaj, de Bobotează, când venea preotul să sfinţească casele, se pregătea masa de „încheierea Crăciunului”: sub faţa de masă se punea fân iar în cele patru colţuri puţină sare şi 12 feluri de mâncare. După ce sfinţea preotul casa, se gusta din toate cele 12 feluri de mâncare iar fânul şi sarea se dădea la animale pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhuri rele. Acest obicei închidea practic şirul celor 12 zile al sărbătorilor de iarnă şi intrarea într-un an nou prin cele 12 luni de belşug şi sănătate.

La Pecei, de Bobotează se umbla „a cucuţa”, atunci umblau şi fetele mici, se înconjurau casele şi se striga „Turaleisa”, iar copiilor li se dădeau nuci, prune uscate sau mere. Boboteaza era la Pecei o sărbătoare importantă, sătenii mergeau la biserică şi-şi duceau apă sfinţită din care după ce o aduceau acasă aruncau puţin în fântână, îşi luau apoi timp de 9 zile toţi ai casei pe nemâncate câte o înghiţitură iar restul se păstra bine pentru diverse situaţii: pentru bolnavi, pentru mort… De regulă, de Bobotează se făceau „aituri” îi regulă, aiturile să fac de Bobotează şi încă o dată până în post, de două uări pă an. Să zâce că ne umple frigurile dacă nu mâncăm aituri de Bobotează. (But Viorica, Pecei – Sălaj)

Mureşan Olimpia – muzeograf

 

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X