Casele mnerăi de pe Valea Barcăului (I)
Cercetarea arhitecturii tradiționale și a locuirii în satele de pe Valea Barcăului (work in progress) merge bine și datorită unor interlocutori excepționali, depozitari ai unor informații nu doar complete, ci și savuroase despre satul de altădată. Așadar, tanti Milica, a Rusoaii (n. 1951) din Valcău de Jos povestește:
”Când am fost io copil erau case acoperite cu paie, da cum, o grămadă: a nanii Viroană a Buruienoaii, a Uăniții Contrășiții, aceie avea și casă și șură acuperite cu paie, și avea streașina joasă, aproape că acuperea jumătate din fereastă, și mai ierau pă uliță în sus o grămadă.
Să merea după piatră în gura Bărcăului, la Sucetate, d-acolo să aducea pkiatră, cu carăle, să făcea clacă și mereau acolo 20 dă oamini cu 20 de cară; acasă, muierile făceau keoaștile, cu pisat, poate și on pic de rișcaș, fără carne; maica ceie bătrână punea on ciont afumat în mijlocu oalii și roată după iel punea keoaștile și-apui când scoteai d-acolo ciontu ala, așe erau dă bune keoaștile, aiaiai… punea pă masă keoaștile pântru lucrași și blidu cu pancovi ori cu cirigauă ori cu moșocoarne cu brânză și morareu, alea le scotea atunci, calde, dând cuptor și le unjea pă dasupra cu groștior dă ghibol și le dădea la oamini.
Să săpa on pic de fundație, și țâpau acolo piatră și puneau tină și după aceie iară pkiatră și iară tină, doară a lu maica cea bătrână așe o fost casa, până o fost dă două – trii palme; dacă în spatele căsii o fost pământu mai jos, să mai ardica on pic fundația; no, așe să lăcruiea pkiatra. Și-apu în mijloc să umplea cu pământ și după aceie punea talpa căsii, din patru grinzi groase și alea le ciopleau și acolo băgau stâlpkii și no, acolo, între stâlpkii aciie băgau bârne și le făceau la capăt îmbinare.
Să puneau mai mulți stâlpi dacă era casa mai lungă și trăbuia și fie lemn gros, ca să să poată ciopli, să poată bâga bine bârnile, între stâlpi, și să băteau bine – bine cu tină și cu turmătă; cum mereau la arie, la gheip, aduceau turmătă, ce rămânea de la paie, și frământa cu picioarile turmăta aceie cu pământu și cu apa și mai întorcea cu furcoiu ori cu sapa și aia să arunca cu mânile, cu putere, să intre păstă tăt, să țâpa cu putere și după aia să netezea cu tină, tăt cu mâna, păstă tăt. Cu mâna făcea tăt. Luau var și mnerăiele, că vineau vărarii, cu var, în piață.
Pă jos să lipea cu tină și cu balegă, de vacă ori de cal; lipeam cam dă trii-patru uări pă an, poate și mai des, în casă; o fost și când nu am avut vaci și atunce adunam după drum, când trecea o vacă ori on ghibol, adunam balegă de-aceie proaspătă că și am pântru lipit, înt-o veghire. Nene merea la vale după pământ, că era înt-on loc, special, d-acolo aducea tătă lumea. Să punea balegă că și nu crepe pâmăntu. Și după aceie – în jerunți, și întindeam cu mâna până ieșea fain fața căsii.
Văruiam cu pană de gâscă, că nu era meseleu și măicuța ne suia pă on scaun, și văruim cu pana, da cu grijă, și nu atinjem grinda, nici scândurile; dacă o atinjeam, ne punea să șterjem cu ronghiu, și nu să vadă hâd, așe zâcea măicuța, Anuța Putioaii…
Paile erau din jupi de săcară, cu jupii aciie nu mereau la gheip, ce le aduceau acasă și le duceau în șură și le îmblăceau cu îmblăciile alea cu ceaplauă, până să scutura tătă săcara și atunci rămâneau paiele lunji, întreji și cu alea să acuperea cășile. Începea după vârf și vineau înjos și le puneau on pic unu su altu și le legau cu sârmă și nu picau jos că erau legate bine. Erau multe case cu paie, da după aia o început să țâpe paiele și aduceau ciripuri de la Jimbolia. Iară după aceie s-o făcut o fabrică de cărămidă la Nășfălău și aduceau de acolo cărămidă.
Da o fost și cu vaioaje, io am făcut vaioaje aici, în ogradă, și le-am făcut cuptor și le-am ars; să ardeau cu cărbuni de-aciie ca ouăle, cox. Să aducea pământ de la vale, cu carăle, ori cu tractoarăle mai încolo, când o apucat să aibă oaminii tractoare și să frământa bine cu apă, cu picioarele. Aveam o masă cu patru picioare bătute în pământ și era formă pântru vaioaje . Să lua pământ, să bătea bine în foma aceie după ce o puneam pă masă, și trăjeam cu o scândură păstă formă și fie drept și repide o duceam pă iarbă și o îmbordam, și iasă pământu din forma aia. Și le lăsam să să uște și le întorceam după soare, dă câteva uări, și să uște bine, și după aceie le făceam stivă și făceam cuptor cu ele și le ardeam cu cox. O, io și amu aș ști face vaioaje, cum nu!
După aia s-o pus acuperișuri de țiglă, erau și ciripuri de la Turda, aia o fost prima dată, da după aia o fost Jimbolia.
No, prima dată o fost casăle din lemn, bârne din alea, cu pământ bătut, după aia o fost alea de vaioaje, cum ț-am spus, și-apui mai la sfârșit s-o făcut casăle în cot, așe le-o zis la alea, case în cot, cu două camere și o tindă între iele, da așe, cu colț.
Și mai la început o mai fost on fel, alea cu pământ bătut, alea o fost după alea de bârne: era o echipă de meșteri care băteau cu maiurile pământu; tăt așe, pământ cu turmătă, și băteau scânduri, câte două scânduri de două palme de late și înafară și înlontru, și între iele băteau tina aceie, și băteau on rând, apoi iară arădicau scândurile alea și iară mai băteau on rând de pământ. Aveau on boc, cu două mânere așe, rădicate, și cu alea băteau roate; ardicau scândurile și băteau, iar ardicau, iară bătea cât puteau, să nu cure pământu ala; alea o fost case de pământ bătut; erau late, așe dă două pălmi bune și erau tare călduroase. Puneau formă de fereastă și băteau pă lângă iea, apoi puneau buiandrug și băteau iară pă dasupra, tăt roată, până sus. După aceie puneau meștergrinda și grinzâle celelalte.
Casăle s-o făcut cătă răsărit, rar iera case întoarse, numa că nu o avut nicium rând, da altfel tăte îs cu fața cătă răsărit.
Când era gata era musai să pui cruce în vârfu căsii și buchet de flori, de bucurie că o gătat casa. Crucea, ca să păzască Dumnezo dân ceruri casa, că sîntem creștini. Oaricând nu era casă fără cruce, pă tătă casa o fost cruce. Și să făcea feștanie cu rogăciuni și cu mâncare.
Și zâceau bătrânii că când îi casa nouă, prima dată și baji și doarmă niște mâțe, să steie o noapte mâțăle în casă și numa după aceie să făcea feștanie”.
[AdSense-A]
