Acta Mvsei Porolissensis Vol. XXXIX/2017

ELENA CHIABURU, * Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași; elena.chiaburu@gmail.com

ABSTRACT: Ritual tools used by the Christian Church to notify the faithful people about the religious services, the death of someone or other important moments, the bells are important historical sources because of the inscriptions and decorativeness which they bear. During wars and of foreign invasions, the bells were melted and transformed into cannons, and this is why quite a few of our churches still have today the original bells with which they have been endowed by the founders in the past centuries. A massive destruction of bells took place during the first world war, when in Transylvania, the authorities of the Austro-Hungarian Empire have systematically requisitioned the bells from the churches and monasteries in the villages and towns. Requisition was preceded by a general inventory imposed to the parishes since 1915. If there were more bells in a church, the biggest had to be given to the authorities, and only the smallest one remained in use. As a principle, bells made before 1700, or bells precious from an artistical or historical point of view, were exempted from the requisition. No parish could keep more than a bell, but there have been many cases when even the only existing bell had been requisitioned, its place in the religious service being fulfilled only by the toaca. The bells had to be weighed and paid a price of 4 Crowns per kg, but requisitions were abusive in most cases, without records and without compensation. Orthodox churches and Greek Catholic churches were the victims of many abuses which was not the case of the protestant churches, which were allowed to keep two to three bells. The Romanian priests protested against requisitions asking the authorities to keep the bells, but without any result. The spiritual attachment of the people towards the Romanian church bells was proved by organizing special religious services and processions when requisitions took place. This article is based on research in the archives and on Romanian publications from 1916–1918.

KEYWORD: requisition; church bells; First Word War; Transylvania; Austro-Hungarian Empire.

REZUMAT: Instrumente rituale folosite de Biserica creștină pentru a-i anunța pe credincioși despre serviciile religioase, moartea cuiva sau alte momente însemnate, clopotele sunt izvoare istorice importante din cauza inscripțiilor si decorațiunile care le poartă. În timpul războaielor şi al năvălirilor străine, ele au fost de multe ori topite şi transformate în tunuri, motiv pentru care destul de puţine biserici mai au astăzi clopotele originale cu care au fost înzestrate de ctitori în secolele trecute. O masivă distrugere a clopotelor a avut loc în anii primului război mondial în Transilvania, unde autoritățile austro-ungare le-au rechiziționat sistematic de la biserici și mănăstiri. Numită în limbajul epocii recvirare, operațiunea a fost precedată de o inventariere generală impusă parohiilor încă din anul 1915. Dacă existau mai multe clopote la o biserică, trebuiau predate cele mai mari, rămânând în uz doar cel mai mic. În principiu, erau exceptate de la rechiziție clopotele mai vechi de anul 1700 și cele valoroase din punct de vedere artistic sau istoric. Nici o parohie nu putea păstra mai mult de un clopot, dar au existat numeroase cazuri în care s-a predat chiar și unicul existent, locul clopotului în serviciul religios fiind îndeplinit numai de toacă. Clopotele trebuiau cântărite, urmând a fi plătit un preț de 4 coroane pe kg, dar rechiziția s-a făcut de cele mai multe ori abuziv, fără documente de preluare și fără despăgubiri. În Transilvania, bisericile ortodoxe și greco-catolice au fost victimele mai multor abuzuri decât cele protestante, cărora li s-a permis să păstreze două – trei clopote. Preoții români s-au opus rechiziției înaintând numeroase petiții pentru păstrarea clopotelor între anii 1916–1918, dar fără rezultat. Atașamentul spiritual al comunităților românești față de clopotele bisericilor s-a dovedit prin revolte și organizarea unor slujbe și procesiuni emoționante în momentul predării acestora. Temeiul documentar îl reprezintă cercetarea documentelor de arhivă, a presei românești din anii 1916–1921, lucrări de istorie generală și a bisericii, ce vor fi indicate la locul potrivit.

Full Text:  PDF

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X