Acta Mvsei Porolissensis Vol. XXXIX/2017

CORINA BEJINARIU, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, beinariu.corina@gmail.com

ABSTRACT: During an extensive research process focusing on the eating behavior in the rural environment attention was paid to the problem of ritual and ceremonial alimentation. In the present study we envisaged a thematic decoupling based on the complexity of the information revealed by the field-research, as one could discover various changes that affected the forms and expressions of the ritual behavior after the second half of the 20th century. Consequently, we focused on what nowadays food communion in the context of funerary rituals means, especially the funerary commensalism. By discovering a series of important changes occurring in the ritual practice of the almsgiving on behalf of the deceased, seen as the last form of alimentary communion with the defunct, we aimed at developing an analysis that would emphasize a whole range of variations, not only the culinary changes but especially those that reflect the funerary food-offering as a complete social phenomenon. In relation to what we have mentioned above, we have identified an important change that at its turn it has generated a series of reconfigurations in the structure of almsgiving. This important change is represented by the relocation of the commensalism from the deceased`s former household to other impersonal locations, having no connection whatsoever to the deceased. On the other side, this change of scene determines the role redistribution of those involved in organizing the commensalism, but also a reconfiguration in terms of means of connection between the members of the community and the family members of the deceased. The generalization of almsgiving at the community center, with the involvement of catering services, is relatively a recent phenomenon, which, according to our collocutors, meets a strong attachment motivated by different socio-demographic and economic aspects with a great impact on the community level. Obviously, a high number of people commuting for work, the massive urban migration carried out during the communist era, followed up by the more recent transnational migration lead to a severe ageing and depopulation of the rural areas, therefore in these conditions, the generalization of funeral and catering services is very well received. Apart from the numerous investigated aspects, new forms which the funerary commensalism seems to be heading to were brought into discussion, as for example, the almsgiving food pack, which is now considered a sub-category of the almsgiving catering, wondering in the same time to what extend we could now discuss about the last food communion with the deceased if the so-called ritual food is now delivered in a casserole and thereafter individually consumed having no connection to idea of collectivity. But, in connection to the actual trend of returning to traditions, we have initiated a discussion on the probability of a rebound with the former traditional almsgiving, as a way of rediscovering and identity re-valorization, by eating together various dishes representative for the local identity and its connection with the deceased. It has truly become a challenge for future researches and debates, which would easily become part of more complex analyses on food behavior.

KEYWORDS: death, commensalism, alimentation, ritual, almsgiving.

REZUMAT: În cadrul unui amplu demers de cercetare consacrat comportamentului alimentar din mediul rural, am avut în atenție și problematica alimentației ritualceremoniale. În prezentul studiu am procedat la un decupaj tematic, pornind de la complexitatea situației pe care o relevă cercetarea de teren, respectiv de la constatarea numeroaselor schimbări ce au afectat formele și expresiile comportamentului ritual după a doua jumătate a secolului XX. În consecință, ne-am focusat pe ceea ce înseamnă azi comuniunea alimentară în contextual obiceiurilor de înmormântare, respectiv comensalitatea funerară. Constatând schimbări esențiale ce s-au inserat în practica rituală a pomenii, înțeleasă ca ultimă formă de comuniune alimentară cu defunctul, ne-am propus o analiză care să surprindă mutațiile nu doar din perspectiva conținuturilor culinare, ci sub toate aspectele pe care le implică abordarea alimentației ca fenomen social total. O schimbare majoră identificată de noi, care a generat apoi multiple reconfigurări în structurarea pomenii se produce prin transferul locului comensalității din spațiul grupului domestic (gospodăria defunctului) în spații ce se dovedesc a fi puternic depersonalizate (nu mai au nici o legătură cu defunctul). În plan secund, schimbarea de spațiu determină redistribuirea rolurilor celor implicați în organizarea comensalității, dar și reconfigurări la nivelul formelor de relaționare a membrilor comunității cu familia defunctului. Generalizarea pomenii la căminul cultural, cu susținerea serviciilor de catering, este un fenomen relativ recent, dar care, potrivit interlocutorilor noștri, întrunește o puternică adeziune, motivată de fenomene socio-demografice și economice cu impact semnificativ la nivel comunitar. Evident că navetismul și migrația urbană masivă produsă în anii regimului comunist, urmată de procesele de migrație transnațională au generat îmbătrânirea și depopularea ruralului, iar în aceste condiții pătrunderea ofertei de servicii funebre și alimentare devine salvatoare. Dincolo de multiplele aspect investigate, am pus în discuție noi forme spre care pare să se dezvolte comensalitatea funerară, respectiv pomana la pachet, considerată de noi un sub-gen al pomenii catering, întrebându-ne în ce măsură mai putem vorbi de ultimă comuniune alimentară cu defunctul în condițiile în care alimentul ritual este livrat la caserolă și consumat individual, fără vreo legătură cu ideea de colectivitate. Dar, raportându-ne și la tendințele actuale de reîntoarcere la tradițiii am lansat în discuție și probabilitatea unei reveniri la forma și prestigiul „pomenii tradiţionale”, ca modalitate de re-descoperire şi re-valorizare identitară, prin consumarea colectivă a unor preparate ce păstrează identitatea locală și legătura cu defunctul. E o provocare pentru cercetări și dezbateri viitoare, încadrabile unor analize mai ample asupra evoluției comportamentelor alimentare.

CUVINTE  CHEIE: moarte, comensalitate, alimentație, ritual, pomană

Full Text:  PDF

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X