Acta Mvsei Porolissensis Vol. XXXIX/2017

MARIN POP, * Șef secție Muzeografie, muzee locale din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău; email: marinpop07@yahoo.com  

ABSTRACT: In preparing our study we started from what we might consider a legacy spoken by Antal Paul that was part of the “Stânca de Granit” Anti-Communist Organization in Sălaj. In a conversation with a person which he did not suspect to be a Security informer, Antal Paul said among others that “he did not deserve to suffer and that history will tell its point of view”. We believe that the establishment and activity of anti-communist organizations in Sălaj County was part of the general resistance movement of the Romanian nation against the Soviet occupation and the totalitarian regime imposed by it. They were founded in the second stage of the anticommunist resistance in Romania, inaugurated in 1948– 49, after the brutal falsification of the parliamentary elections of November 19th, 1946, the dissolution of the political parties, especially the National Peasants’ Party, the forced abdication of King Mihai I of Romania, the last bastion of interwar democracy, the abolition of the Greek Catholic cult and the onset of forced collectivization of agriculture. We believe that this can be observed also from the composition of anti-communist organizations, where legionnaires, civil servants politically purged, members of historical parties, people who did not accept the forced passage to Orthodoxy and peasants who were against forced collectivization of agriculture joined in a kind of chronological order. We also believe that it should be highlighted the defensive nature of the anti-communist organizations. All organizations aimed to overthrow the communist government, but did not act openly; instead they have joined the current movement of “waiting for Americans”, namely the outbreak of an armed conflict between the AngloAmericans and Soviets. This “wait” had become a leitmotif for the entire Romanian society in the ’50s. Another conclusion would be that, unfortunately, the anti-communist resistance groups in Sălaj County did not last for long, except for the last “outlaw” in Codrului area, Vasile Blidar, who was shot on May 23rd, 1958. Organizations have been discovered by the Security Bodies through their “specific” means, organization members, the ones supporting them and who did not denounce them were arrested and sentenced to many years of imprisonment. The faith was cruel also for those who dared to establish such organizations. As we can see from this article, all of them were shot or killed under conditions that are still unclear or were arrested, except the leaders of smaller groups such as those led by Gavril Sestraş, the initiator of “Armata Verde” organization or of Stanciu Mitrofan.

KEYWORDS: anti-communist resistance, anti-communist organizations, historical parties, Sălaj, Security

REZUMAT: În elaborarea studiului nostru am pornit de la ceea ce am putea considera ca un legat testamentar, rostit de Antal Paul, care a a făcut parte din organizaţia anticomunistă sălăjeană „Stânca de Granit”. Într-o convorbire avută cu o persoană, despre care nu bănuia că este informator al Securităţii, Antal Paul spunea, printre altele, că „a suferit pe nedrept şi că istoria îşi va spune cuvântul”. Considerăm că înfiinţarea şi activitatea organizaţiilor anticomuniste de pe teritoriul judeţului Sălaj s-a înscris în curentul general de rezistenţă a naţiunii române împotriva ocupantuli sovietic şi a regimului totalitar impus de acesta. Ele au luat fiinţă în cea de a doua etapă a rezistenţei anticomuniste din România, inaugurată în anii 1948–49, după falsificarea grosolană a alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946, desfiinţarea partidelor politice, în special a PNŢ, abdicarea forţată a regelui Mihai I al României, ultimul bastion al democraţiei interbelice, desfiinţarea cultului greco-catolic şi debutul colectivizării forţate a agriculturii. Acest lucru credem că se poate observa şi din componenţa organizaţiilor anticomuniste în care au intrat, într-o oarecare ordine cronologică legionarii, funcţionarii epuraţi pe criterii politice, membri partidelor istorice, persoanele care nu au acceptat trecerea forţată la ortodoxie şi ţăranii care s-au împotrivit colectivizării forţate a agriculturii. De asemenea, credem că ar trebui subliniat caracterul defensiv al organizaţiilor anticomuniste. Toate organizaţiile aveau ca scop răsturnarea guvernului comunist, dar nu au acţionat făţiş, ci s-au înscris în curentul general de „aşteptare a americanilor”, adică de izbucnire a unui conflict armat între anglo-americani şi sovietici. Această „aşteptare” a devenit un laitmotiv pentru întreaga societate românească a anilor ’50. O altă concluzie ar fi aceea că grupurile de rezistenţă anticomunistă din judeţul Sălaj au avut, din păcate, o existenţă scurtă, cu excepţia ultimului „haiduc” din zona Codrului, Vasile Blidar, care a fost împuşcat la 23 mai 1958. Organizaţiile au fost descoperite de către organele de Securitate, prin metodele lor „specifice”, membri organizaţiilor, cei care i-au sprijinit sau nu i-au denunţat au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Soarta a fost cruntă pentru cei care au cutezat să înfiinţeze astfel de organizaţii. După cum se poate observa şi din prezentul studiu, toţi au sfârşit prin împuşcare sau în condiţii încă neelucidate, în detenţie, cu excepţia liderilor unor grupuri mai mici precum cele conduse de Gavril Sestraş, iniţiatorul organizaţiei „Armata Verde” sau a lui Stanciu Mitrofan.

CUVINTE  CHEIE: rezistenţa anticomunistă, organizaţii anticomuniste, partidele istorice, Sălaj, Securitate.

Full Text:  PDF

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X