Acta Mvsei Porolissensis Vol. XXXIX/2017

ELA COSMA, cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca, ela_cosma@yahoo.com

ABSTRACT: The study presents a mostly unedited military correspondence of great value, because it offers a genuine reflection of the relations between the commander of the Romanian folk army Avram Iancu and the Habsburg command of the Alba-Iulia fortress during the war of 1848– 1849 in Transylvania. The correspondence reveals how the Romanian-Austrian collaboration actually worked. In winter 1849, Avram Iancu’s demands of grain and guns for his mountain fighters received prompt, but evasive answers from the Habsburg military authorities. In spring 1849, colonel August von Auenfels made requests to the Romanian army for help in supplying the fortress with food and for armed aid, which determined the positive response of the prefects Avram Iancu and Axente Sever. In summer 1849, the Austrian commander showed the obvious intention to get rid of the Romanian leaders, but to take further advantages of their military manpower. To this effect, he used as middlemen officers from the first Romanian border regiment. The bureaucratic correspondence of the Habsburg military command is characterized by ceremony and complaisance wrapped in abounding statements, that keep back the flat denial of practical collaboration. Meanwhile, Avram Iancu’s epistolary style impresses by concise and realistic accounts of the famine and deadly war sacrifices among the mountain fighters, proving the abnegation and selflessness of the great Romanian commander, as well as his uppermost human and moral dimension. After the Hungarian enemy’s defeat and the liberation of the Alba-Iulia fortress, the Habsburg military command counterfeited the facts of the just finished war, downplaying or denying the accomplishments of the Romanians, in order to freeze out Avram Iancu by defamation and calumnies.

KEYWORDS: military correspondence, 1849, Avram Iancu, the Austrian military command, the Alba-Iulia fortress.

REZUMAT: Epistolarul militar paşoptist pe care îl prezentăm este valoros, atât prin caracterul său inedit în cea mai mare parte, cât şi datorită faptului că oglindeşte autentic raporturile instituite între comandantul armatei româneşti Avram Iancu şi comandamentul c.c. al cetăţii Alba-Iulia în vremea războiului paşoptist din Transilvania. Corespondenţa dezvăluie modul concret în care a funcţionat colaborarea româno-austriacă. În iarna lui 1849 se atestă cererile lui Avram Iancu de cereale şi arme pentru luptătorii săi din Munţii Apuseni, ca şi răspunsurile prompte, dar evazive ale forurilor militare austriece. În primăvara lui 1849, colonelul c.c. August von Auenfels cere armatei române ajutor pentru aprovizionarea cetăţii cu hrană şi ajutor armat, iar prefecţii Avram Iancu şi Axente Sever răspund pozitiv. În vara lui 1849, comandantul austriac vădeşte tot mai clar intenţia de a se dispensa de  conducătorii românilor, dar de a profita în continuare de efectivele Landsturm-ului românesc. În acest scop, el utilizează ca intermediari ofiţeri de la primul regiment românesc de graniţă. Dacă birocraţia epistolară a militarilor austrieci se caracterizează prin politeţe declarativă şi un discurs stufos ce maschează refuzul colaborării practice, stilul epistolar al lui Avram Iancu impresionează prin concizia şi realismul crud al relatării, prin dimensiunea umană şi morală, prin abnegaţia şi altruismul marelui comandant român. După înfrângerea inamicului maghiar şi depresurarea cetăţii Alba-Iulia, comanda militară habsburgică falsifică realitatea războiului tocmai încheiat, minimalizând sau negând meritele românilor, odată cu denigrarea lui Avram Iancu.

CUVINTE  CHEIE: corespondenţă militară, 1849, Avram Iancu, comandamentul militar austriac, cetatea Alba-Iulia

Full Text:  PDF

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X