ACTA MVSEI POROLISSENSIS vol. XXXVIII/2016 

ALEXANDRU BERZOVAN, Academia Română, Institutul de Arheologie din Iași, berzovanalexandru@gmail.com 

ABSTRACT: In the east-Carpathian areas of Romania, some of the most representative artifacts in terms of their frequency and chronological value dating to the 7th-5th centuries B.C. are the so-called Akinakai. In this paper, we do not propose new typologies, but discuss from a strictly functional point of view the 49 indexed pieces, both Akinakai as well as „hybrid forms”. The first functional category is represented by daggers, which contain 30 indexed artifacts. The second category consists of swords, with 15 discoveries, while scimitars are represented, so far, by a single find. The funerary discoveries whereby Akinakai are associated with other military gear, despite the fact they are not very numerous, could provide some evidence for a preliminary view of the identity of those who used the weapons. The Scythian, or Agathyrsi groups from Moldova, present especially in the Neamț Depression and the Central Moldavian Plateau, lived in forested areas and fought as lightly armed infantrymen, using Akinakai, bows, spears and sometimes war hatchets. The Akinakai seemed to have played a symbolic role. Judging by their frequency, but also by the fact that some of them are rather small, they had no military utility. In the Subcarpathian area, the local elements are stronger. The warriors of Cajvana and Bârsești, despite the fact that they too used Scythian gear, are buried according to local traditions. Beginning in the mid 5th century BC, or more likely after the end of this period, it seems that the Akinakai went out of use in the east-Carpathian area of Romania.

KEYWORDS: Early Iron Age, Akinakai, Daggers, Swords, Scythians, Agathyrsi, Moldavia.

REZUMAT: Pentru spațiul est-carpatic al României, printre cele mai reprezentative artefacte la nivelul veacurilor VII–V î.Hr., – ca frecvență și valoare cronologică – sunt așa numiții akinakai, arme de tăiat, lovit și împuns realizate din fier. În această lucrare nu ne-am propus să facem noi tipologii ci să discutăm din punct de vedere strict funcțional cele 49 de piese repertoriate, atât akinakai cât și „forme hibride”. O primă categorie funcțională o reprezintă pumnalele, în rândul căreia se încadrează 30 dintre piesele repertoriate de noi. O a doua categorie o reprezintă spadele, cu 15 descoperiri. Săbiile sunt reprezentate de o singură piesă „hibridă”, de la Muncelu de Sus. Descoperirile funerare – nu foarte numeroase -ce conțin akinakai asociați uneori cu alte piese de echipament militare ar putea oferi unele date în vederea schițării unui tablou preliminar asupra identității celor ce au folosit aceste arme. Grupările „scitice” sau mai degrabă „agatârse” din zona Moldovei, prezente îndeosebi în Depresiunea Neamț și Podișul Central Moldovenesc, viețuiau în zone de pădure și luptau ca pedestrași ușor înarmați cu akinakai și arcuri cu săgeți, dar și cu lănci sau topoare. Akinakaii par să fi jucat și un anumit rol identitar, judecând după procentul lor mare, dar și după prezența în rândul lor a unor piese de mici dimensiuni, fără utilitate militară. În schimb în zonele subcarpatice, elementele locale sunt mai pregnante. Războinicii de la Bârsești și la Cajvana, deși folosesc și ei arme și echipamente de tip scitic, se înmormântează în tumuli după cutume locale. Începând cu jumătatea secolului V î.Hr., mai sigur de la finele acestui veac, se pare că akinakaii ies din uz în spațiul est-carpatic al României.

CUVINTE-CHEIE: Prima vârstă a fierului, Akinakai, Pumnale, Spade, Sciți, Agatârși, Moldova.

Full Text:  PDF

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X