Acta Mvsei Porolissensis Vol. XXXVI/2014 

AUGUSTIN GAVRA, Clubul Copiilor Cehu Silvaniei, e-mail: club_cehu@yahoo.com

 HORAŢIU NĂPRĂDEAN, Liceul Tehnologic „Gheorghe Pop de Băsești” Cehu Silvaniei, e-mail: horatiunapradean@yahoo.com.

ABSTRACT: The collectivization of the agriculture has been an historical process expanded at a national scale, very much specific to those communist days. As well as in other villages from Salaj, they wanted the dissolving of the peasantry propriety and, at the same time, the initiation of the socialist system on this last economical sector. In the beginnings there were founded the so called „agricultural associations“ where few peasants signed up, the ones that wanted to get out of ruck with the help of the Romanian Working Party. Although founded in 1959, they will do little progress in the follow-up years, being pressured by the communist authorities. Starting with the year 1960 it’s decided to move from the „inferior form of the agricultural associations“ to the „superior form“ – The Collective Agricultural Establishment. The party members have a brutal response to this and resort to threat the villagers of Benesat directly. The villagers are being told that they will lose their jobs, their children will be kicked out of school, they will no longer benefit from hospital treatment, they will get fines, they will no longer receive medicine, etc, if they don’t subscribe at The Collective Agricultural Establishment. The persuasive work of the communist authorities finally paid off, and by the end of year 1962 it was celebrated in the schools of the village. Therefore, the moment of collectivization marks for the peasants, including peasants from Benesat, the ending of the traditional village. If in the West it was made through modernization, in our country this process was made through force, which led to temporary economic underdevelopment and the loss of a very important part of the social traditional values.

KEYWORDS: agricultural association, collectivization, villagers, party secretary, The Romanian Working Party

REZUMAT: Colectivizarea agriculturii a fost un proces istoric desfășurat la scară națională, specific regimului comunist din acele timpuri. La fel ca și în alte comune sălăjene, prin acesta s-a dorit desființarea proprietății țărănești și, totodată, introducerea sistemului socialist în acest ultim sector economic. La început s-au înființat „întovărășirile agricole” unde s-au înscris puțini țărani, cei care doreau să „urce” pe scara socială cu ajutorul Partidului Muncitoresc Român. Deși înființate în anul 1959, ele vor face progrese mici în următorii ani cu toate presiunile exercitate de autoritățile comuniste. Începând cu anul 1960 se hotărăște „trecerea de la forma inferioară a întovărășirilor agricole la forma superioară Gospodăriile Agricole Colective”. Acum membrii de partid intervin brutal și recurg la amenințări directe asupra locuitorilor satelor comunei Benesat. Li se spune că-și vor pierde locurile de muncă, că le vor da copiii afară din școli, că nu-i vor mai interna în spitale, că vor primii amenzi, că nu vor primii medicamente ș. a. m. d., dacă nu se înscriu în G.A.C. Munca de persuasiune a autorităților comuniste a dat rezultatele scontate, iar la sfârșitul anului 1962 acest lucru este marcat prin sărbătorirea acestuia la școlile din comună. Astfel, momentul colectivizării marchează pentru țărani, inclusiv pentru cei ai comunei Benesat, sfârșitul satului tradițional. Dacă în Occident s-a produs prin modernizare, la noi acest proces s-a făcut prin impunerea forțată, lucru ce a dus la subdezvoltarea economică temporară și pierderea unor părți importante a valorilor sociale tradiționale.

CUVINTE-CHEIE: întovărășire agricolă, colectivizare, țărani, secretar de partid, Partidul Muncitoresc Român.

Full Text:  PDF

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X