La împlinirea a 35 de ani de la Revoluția română din decembrie 1989 vă oferim o serie de mărturii personale ale celor care au trăit acele momente. Aceste povești surprind zilele de confuzie, tensiune, speranță și schimbare care au marcat acea perioadă, oferind o perspectivă interesantă asupra Revoluției române..
Această serie își propune să păstreze vie memoria unei pagini importante din istoria noastră, punând în lumină trăirile și gândurile oamenilor obișnuiți în mijlocul unei schimbări majore.
„În 22 m-am dus după brad și când s-o anunțat (fuga lui Ceaușescu n.n.) mergeam spre casă și îmi duceam bradu acasă. Și atunci, lumea se aduna. Eram în zona Perla, la intersecția cu Tudor Vladimirescu. Era foarte multă lume și s-o cântat Hora Unirii și Deșteaptă-te române! Și de acolo s-o venit pe Platou. (…) Io am luat cuvântul de pe balcon și am zâs că… era la șapte fără on sfert seara trenu care mergea la București, și am zâs: – Care vrea să vină la București, să vină la trenu care pleacă Zalău-București. S-o auzât că era nevoie de sânge, de la televizor. Io am luat inițiativa să plecăm la București. Și atunci am dus sânge. Să ducem și sânge, că-s foarte mulți răniți și au nevoie de sânge. (…) Când am fost noi plecați la București, atunce s-o ales toți (conducerea provizorie a județului Sălaj – n.n.) Aveam un medic… am avut și un medic cu noi. Sângele s-o dus de la spital. Domnu doctor o adus. L-o adus în ladă frigorifică, în d-asta cu gheață. Și l-am dus la București. Și acolo, pă peronul gării, era foarte multă lume, la Gara de Nord. Și noi ne-am dus cu steaguri, tot pregătit. Sângele s-o dus la spital. L-o dus domnu doctor. Pă noi ne-o repartizat: unii să mergem la televiziune, alții… Ne-a coordonat d-acolo, dă la București. Io spre televiziune m-am dus. (…) Noi am ajuns la București dimineața, în 23. N-am putut să intrăm acolo (la TVR – n.n.). Era foarte multă lume acolo și să trăgea. Eram aproape de televiziune și io fumam. Fumam foarte mult. Și sufla vântu și nu puteam să-mi aprind țigara. Și m-am dus lângă o vitrină și tot îmi dădeam (încerca să aprindă chibritul – n.n.). Și dă sus să trăgea și cred că dacă nu mă aplecam, mă pușca, că a dat în sticlă (glonțul – n.n.) și o căzut sticla jos, și io repede am fugit după colț, să nu mă împuște, că erau patru persoane care trăgeau după un bloc cu patru etaje. I-am văzut. Erau în picioare, așa, și trăgeau. Erau îmbrăcați în negru (…) Erau pe mai multe blocuri persoane care trăgeu în mulțime în București. (…) Cu pistole mitraliere erau, d-alea cu pat rabatabil, ce am văzut io” – Mircea Crișan.
Dr. Marin Pop, istoric
