O arhitectură adaptată la mediu. Exploatarea resurselor naturale „în regim propriu” sau „în regie proprie”
Materialele utilizate la construcția și finisarea casei erau bine alese de localnici, care știau cele mai bune locuri pentru procurarea lor. Observăm încă o dată adaptarea nevoilor umane din sectorul construcțiilor de case la ceea ce oferă natura și, mai ales, împrejurimile caselor:
„Când am fost io mică, s-o făcut casa ceie bătrânească și o mărs tăți bărbații și o adus piatră dă la Sfăraș, cu carăle, cu boii, că de acolo să aducea piatră, de la Sfăraș. Acolo o fost un deal mare și dă acolo o tăiat pkiatra” – Tiptiș Maria, n. 1946, Fildu de Mijloc – Sălaj.
„Pământu pântru căsi îl călcau bine și îl legau cu pleavă și îl aruncau acolo între rude, în părete, până să prindea. Și îl băteau bine cu on mai și îl netezeau on pic cu mâna, așe, cu apă, și iară îl mai murluiau on pic și ala era păretele, nu așe drept, și îl văruiau.
Îl văruiau cu spoială, nu era atunci var… era la Fildu de Sus on părău, așe îi și zâceau, Părău Spoielii, acolo sus, la Greabăn, și d-acolo luau spoială d-aceie. Era on fel de piatră care să sfarmă și cum o puneai în apă, apa rămânea mai galbănă, cam ca varu, da nu așe de albă. Tătă lumea merea acolo și-și lua spoială, ca varu. Puneai într-o vedire și puneai apă și făceai spoială” – Antal Lenuța, n.1942, Fildu de Mijloc – Sălaj.
„Voioajile să făceau din pământ, da nu de ala negru, ce era spre Romita on fel, care era mai lutos” – Groza Eugenia, n. 1943, Groza Ioan, n. 1944, Gălpâia – Sălaj.
O mărturie relevantă aparține unui interlocutor aparte, care, la cei 95 de ani ai săi, a trăit „live” toate modificările în elevația caselor, de la satul tradițional până la cel actual:
„Am avut casă veche: casa avea talpă și din talpă intrai în tindă și din tindă să intra în stânga și în dreapta în câte-o cameră; no, una era casa dinainte și una era casa dinapoi. În casa dinainte țineau femeile lucrurile cele mai de valoare și în casa de dinapoi stăteam tătă zuua și acolo aveam cuptor cu vatră, da vatră dinaia deschisă, că să vedea focul în vatră.
Și avea gard de nuiele de jur împrejur. Casa era acuperită cu paie. Cele mai bune paie erau alea de săcară, că erau mai lunji, că alea de grău erau mai scurte. Și să puneau groase, așe, într-on strat cam de un metru grosime. Să începea de la streșină și să urca către vârf. Paiele erau apăsate bine cu picioarele, erau apăsate de bărbați și când ajungea la vârf să făcea ascuțit acuperișu, da cu on pic de creastă. Și ne dădeau fetele paie sus pă casă, cu țăpanele. Era ascuțit acuperișu, să nu steie zăpada pă iel și să băteau bine paiele, să nu intre apa pântre iele.
La casă nu să folosea numa lemn dă goron, că goronu îi cel mai tare. Și să foloseau cuie de lemn: erau cuie lunji, tăt de goron, că trebuia și fie tari și alea. Și păreții erau din lemn și din pământ.
Socru mneu o știut tare bine să facă case și făcea o casă de la început până la sfârșit.
Aduceam piatra cu carăle, că trăbuiau câteva care de piatră la o casă bună. Și aduceam lemn di pădure, și dă doișpe metri lunjime, că să lunjea caru și atunci să putea aduce și lemne mai lunji.
Să făcea clacă și vineau oaminii la clacă. Și socru mneu o făcut clacă când ne-am făcut noi casa.
În vărf să punea on buchet de flori și o cruce, să fie casa ferită de trăznet.
Popa sfințea locu de casă și aibă noroc la casă. Atunci vineau neamurile și stăteau acolo până făcea popa o sclujbă și sfințea locu de casă. Să punea tămâie la temelia casei și să punea în păreke o sticlă și în sticlă să punea o hărtie pă care erau scriși tăți din familie, ca să să știe a cui îi casa și dacă s-a strâca oaricând casa aceie să să știe a cui o fost.
Și aveam ocol. Aveam șură și poiată în care aveam boi și vaci și ghiboli, că era laptele mai bun. Și șura era înaltă, să intre înăuntru cât de bine on car. Și aveam găinar și coteț, da care nu avea… ședeau găinile în pom, că scuturai câte on pomițar și cădeau tăte găinile jos!
Casa să făcea cam cătă răsărit, da să fie pă lângă drum; aici la noi este on părău și casele să făceau cam pă deal, să fie scutit de apă.
Casele să mmnerăiau pă vreme aceie și mnerăiala aceie să lua din târg de la Huedin și stinjeau var să văruiască casa” – Pop Ștefan, n. 1925, Fildu de Mijloc, Sălaj.
În concluzie, „Mediul natural și climatic determină în primul rând forma producției agricole, prin aceasta modul de viață și, astfel, și mediul construit, dar determină și materialele de construcții ce stau la dispoziția localnicilor. Totodată, clădirile trebuie să răspundă condițiilor climatice și atmosferice (vânt, ploaie, zăpadă), care variază odată cu poziția geografică” (Arpad Furu, Arhitectură rurală în Transilvania. Influențe, evoluții, zonificare, Cluj Napoca, 2015).
Dr. Camelia Burghele, etnolog
