Deschis de Marți până Duminică 9.00 - 17.00.
(Ultima intrare la ora 16.30) Luni închis.

Pixels for Heritage este un proiect-platformă al Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului și urmărește conservarea digitală a monumentelor istorice în fază de colaps și pre-colaps cât și a unor situri arheologice.

Scopul acestui demers este acela de a crea o direcție coerentă în sfera digitizării patrimoniului imobil cu un segment cronologic cuprins între preistorie și epoca contemporană. Colaborarea dintre cele două instituții are în vedere următoarelor obiective majore.

  • realizarea de modele digitale fotogrammetrice 3D pentru monumentele istorice și siturile arheologice din România
  • Generarea de modele digitale ale elevației terenului de înaltă rezoluție și analize geostatistice spațiale
  • conservarea și restaurarea digitală a patrimoniului cultural construit supus unor riscuri de distrugere sau aflat în stare avansată de degradare
  • sprijinirea proiectelor și programelor de restaurare a monumentelor istorice prin furnizarea de informații detaliate pentru realizarea studiilor științifice și a proiectelor de restaurare
  • contribuirea la actualizarea Listei Monumentelor Istorice și a Repertoriului Arheologic Național
  • promovarea patrimoniului cultural folosind noile tehnologii și mediul online.

În cadrul programului sunt utilizate tehnici fotogrammetrice, atât de la sol cât și de la joasă altitudine pentru producerea de modelelor 3D, a ridicărilor topografice precum și a modele digitale ale terenului de înaltă precizie. Totodată, programul utilizează și analizele de tip H-RTI, aplicate pe diverse categorii de materiale arheologice.

Mai jos puteți vedea rezultatele obținute până în acest moment în cadrul proiectului. Vor urma multe altele, prin urmare vă invităm să reveniți din când în când pe pagină pentru a vedea și alte monumente istorice și arheologice și să urmăriți pagina de Facebook a proiectului: https://www.facebook.com/mjiazinpPFH/

Castelul Bay din Treznea, proprietate a familiei grofului Ferencz Bay, este o construcție în stil neo-baroc, ridicată la jumătatea secolului

al XIX-lea.Din punct de vedere arhitectural, castelul a avut două corpuri principale și mai multe turnuri, corpurile fiind legate între ele de o replică a punții suspinelor din Veneția. După fuga din 1944 a grofului Ferencz Bay, responsabil pentru masacrul horthyst din 9 septebrie 1940, castelul este transformat în sediu CAP. În perioada imediat următoare anului 1990 castelul intră într-un proces rapid de degradare, astăzi fiind aproape de dispariție. Datorită memoriei masacrului, castelul se vrea a fi complet înlăturat.
”DESCHIDE”

Conacul Hatfaludy a fost construit în secolul al XIX-ea de către familia Hatfaludy pentru fiul lor, István, conacul fiind locuit de familie

  până la naționalizarea lui din timpul regimului comunist. În anul 2001, moștentorii familiei Hatfaludy au retrocedat conacul, vânzându-l ulterior unei întreprinderi private. În prezent, conacul este într-o stare avansată de degradare, acoperișul fiind aproape complet distrus, iar interiorul puternic avariat.
”DESCHIDE”

Pe locația actualului castel Bethlen din Dragu a fost ridicat în prima jumătate a secolului al XVII-lea, de către Kamuthy Blasius

   de Szent László, un edificiu patrulater cu turnuri de colț și curte interioară. Inscripția de fondare a acestei prime faze (1620) este încastrată în aripa vestică a actualului castel. În anul 1723, castelul este oferit de Carol al VI-lea familiei Wesselényi. La începutul secolului al XIX-lea, contele Wesselényi transformă clădirea renascentistă într-un neo-clasică (între 1810-1816). Ulterior, prin căsătoria Sarlotei Wesselényi cu Edmund Bethlen, șambelan imperial al împăratului Franz Iosef, castelul trece în proprietatea familiei Bethlen. Regimul comunist transformă castelul în sediu al CAP-ului, unele camere fiind transformate în reședințe private. Tot aici, funcționează o vreme căminul cultural al comunei Dragu.
”DESCHIDE”

Proprietate a familiei Csáky, localitatea Surduc avea încă din secolul al XVI-lea un conac. Acest conac a fost transformat

ulterior în castel, probabil în secolul al XVIII-lea, pentru ca la începutul celui următor să fie clar atestat cu acest titlu. În 1810 conacul ajunge în proprietatea familiei Jósika de Branyicska. Cel mai cunoscut proprietar este romancierul Miklós Jósika, care după divorțul de prima soție se stabilește aici. Acesta revigorează zona, construind o serie de clădiri agricole, o capelă și probabil stabiliește și forma actuală a construcției. Un inventar al proprietăților familiei, din 1854, înregistrează o clădire cu 17 camere, printre care și biroul romancierului și o capelă. Castelul a fost puternic deteriorat după revoluția de la 1848, probabil după acest moment conacul luând forma actuală. Regimul comunist a transformat conacul în stație de reperat tractoare, după 1991 fiind cumpărat de Agromec. În prezent, conacul este năpădit de vegetație, într-o stare avansată de degradare.
”DESCHIDE”

Capela familiei Jósika de Branyicska apare menționată într-un inventar al posesiunilor familiei, din 1854.

Castelul de care aparține capela intră în posesiunea familiei Jósika în 1810, capela fiind cel mai probabil construită de Miklós Jósika de Branyicska, celebrul romancier maghiar, pe la jumătatea secolului al XIX-lea.
”DESCHIDE”

Situată într-o zonă complet împădurită și greu accesibilă, cripta a fost ridicată de Jósika Miklós pentru membrii familiei sale.

Inscripția de pe frontispiciu statuează anul construcției: PARENTI OPTIMO PIETAS PROCULIUM POSUIT ANO. MDCCCXXVII. Această inscripție a fost realizată de sculptorul clujean Hirschfeld Friedrich. Cripta familiei Jósika. Potrivit tradiției, cripta a fost construită pe locul unde Rákoczi Ferenc al II-a, împreună cu Csáky István, a luat ultimul prânz în Transilvania.
”DESCHIDE”

Castelul Haller a fost construit în anul 1766 de către contele János Haller, în stil baroc, complexul arhitectonic fiind 

alcătuit dintr-o incintă fortificată, o poartă monumentală, pavilion rezidențial, o fântână în stil franțuzesc respectiv o biserică. În 1781, baronul Miklós Wesselényi, din Jibou, atacă proprietatea contelul Haller, cu 540 de dărăbani și iobagi. Ulterior, Miklós Wesselényi este încarcerat de către Iosif al II-lea de Habsburg. Biserica domeniului Haller a fost construită în 1783, după atacul lui Wesselényi. În prezent, turnul ei este observabil, fiind într-o accelerată stare de degradare. După 1944, clădirile ansamblului arhitectural au fost sistematic vandalizate iar materialul de construcție furat. Clădirile au fost utilizate ca sediu CAP și depozite de cereale, fiind abandonate încă din anii ‘70.
”DESCHIDE”

Conacul Wass de Tega din Românași a fost construit de baronul Wass de Tega, în prima jumătate a secolului al XIX-lea,

cumpărat ulterior de Edumal Thmeodor din Viena. În 1898, conacul este cumpărat de baronul Gaudemus de Weidhover, suferind unele modificări, fiind transformat în cazarmă și grajd. În primele decenii ale secolului XX, conacul a ajuns în proprietatea a două familii de evrei care l-au utilizat pe post de moară de cereale. Naționalizarea comunistă a transformat conacul în sediu al CAP-ului și în grajd, totodată anexând și o serie de construcții cu rol agricol. După 1990, conacul a intrat într-o degradare rapidă, astăzi fiind sălașul unor cai, capre cât și a unei mori de cereale amenajate în aripa sudică.
”DESCHIDE”

Turnul de apă de pe domeniul Cantacuzino de la Floreși (jud. Prahova) a fost construit în anul 1830, având o

înălțime de 30 m. Acesta este amplasat în zona sudică a Palatului Micul Trianon, proprietate a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), fiind porbabil o imitației a Turnului Chindiei de la Târgoviște.
”DESCHIDE”

Conacul din centrul satului Filipeștii de Târg, construit în intervalul anilor 1633-1653, a fost reședința importantului

postelnic al lui Matei Basarab, Constantin Cantacuzino. Clădirea este atribuită din punct de vedere stilistic epocii de început al stilului brâncovenesc. Reședință impunătoare, conacul lui Constantin Cantacuzino a servit ca loc de primire pentru o serie de emisari străini cât și pentru cronicari locali. În prezent, din impozanta structură se mai păstrează pivnițele boltite și câteva dintre zidurile parterului înălțat.
”DESCHIDE”

Conacul Marghiloman a fost ridicat între anii 1869-1874, având două niveluri, suprapunând de altfel o structură mai

veche, din secolulul al XVII-lea, expunând o arhitectură tipică de reședință boierească din secolul al XIX-lea. Moșia pe care este ridicat conacul a fost inițial atestată documentar în 1624, fiind trecută prin proprietatea familiei Dudeștilor, a familiei Șuțu, pentru ca la jumătatea secoluluI al XIX-lea să intre în posesia familiei Marghiloman. Configurația arhitecturală a clădirii indică și evoluția sa structural-cronologică, pivnița fiind de sorginte medievală, parterul brâncovenesc iar etajul fiind încadrabil stilului eclectic. După 1949 clădirea a fost naționalizată, fiind utilizată drept magazie a CAP-ului din Hagiești. În 1996 structura intra în restaurare. Actualmente, conacul este administrat de către Institutul Național al Patrimoniului.
”DESCHIDE”

Palatul Cantacuzino de la Florești, județul Prahova, face parte din domeniul Cantacuzino care se întinde pe o suprafață

de 150 de hectare. Palatul, cunoscut la început ca „Palatul Domniței” a fost realizat la cererea lui George Grigore Cantacuzino, de arhitectul Ion Berindey, începând cu anul 1911, în stilul Mavros, fiind dominat de elemente rococo și neoclasice. Palatul, care imită ca structură clădirea Micul Trianon din grădina palatului Versailles din Franța, este construit pe trei nivele, are 15 camere la parter, din care o mare sală de onoare de 70 mp. În anul 1948 întreg domeniul Cantacuzino a fost naționalizat și apoi transformat într-o unitate de dresaj canin, iar în 1965 înființându-se în veciul conac un sanatoriu TBC, care funcționează și astăzi. La cutremurul din 1977 s-au prăbușit patru din cele cinci coșuri, ceea ce a dus și la distrugerea zidurilor interioare. În prezent, palatul este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul PH-II-m-A-16490.01.
”DESCHIDE”

Palatul Cantacuzino de la Florești, județul Prahova, face parte din domeniul Cantacuzino care se întinde pe o suprafață

de 150 de hectare. Palatul, cunoscut la început ca „Palatul Domniței” a fost realizat la cererea lui George Grigore Cantacuzino, de arhitectul Ion Berindey, începând cu anul 1911, în stilul Mavros, fiind dominat de elemente rococo și neoclasice. Palatul, care imită ca structură clădirea Micul Trianon din grădina palatului Versailles din Franța, este construit pe trei nivele, are 15 camere la parter, din care o mare sală de onoare de 70 mp. În anul 1948 întreg domeniul Cantacuzino a fost naționalizat și apoi transformat într-o unitate de dresaj canin, iar în 1965 înființându-se în veciul conac un sanatoriu TBC, care funcționează și astăzi. La cutremurul din 1977 s-au prăbușit patru din cele cinci coșuri, ceea ce a dus și la distrugerea zidurilor interioare. În prezent, palatul este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul PH-II-m-A-16490.01.
”DESCHIDE”

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X