Epoca romană (sec. II-III d.Chr.)

Lapidarium este organizat în curtea  secţiei de istorie “Vasile Lucăcel„.

Existenţa sa a fost  impusă de numărului mare de piese rezultate din descoperiri arheologice sau întâmplătoare realizate în siturile de epoca romană din judeţ  (Buciumi, Porolissum, Tihău) şi din necesitatea expunerii lor. Piesele sunt  protejate de structuri de lemn special realizate în acest sens Acestea sunt incripţii onorifice în cinstea unor înpăraţi, înalţi funcţionari sau zei , monumente funerare ce marcau locul de veci al unor defuncţi, sau sunt monumente sculpturale reprezentate de elemente arhitectonice sau monumente cu reprezentări vegetale, animaliere, sau antropomorfe.

Epoca romană, prin piesele din patrimoniul muzeului sau prin potenţialul arheologic de epocă romană a judeţului, este foarte bine reprezentată în colecţiile muzeului.

În judeţul Sălaj au fost identificate şi parţial cercetate importante obiective de epocă romană reprezentate de castre şi aşezări (Buciumi, Românaşi. Brusturi, Porolissum, Tihău şi Sutor), dar şi de elemente de sistem defensiv (valuri şi şanţuri de apărare, turnuri de observaţie, ziduri şi mici fortificaţii de pământ) ce se găseau în sectorul meseşean a frontierei Imperiului Roman, în zona judeţului nostru .

Prezenţa romană la Porolissum, viitoare capitală provincială, este atestată de diploma militară emisă la 10 august 106 p.Chr. Documentul dovedea faptul că cetăţenia romană a fost dobândită la sfârşitul carierei sale de un militar din armata imperială, precum şi de familia sa,  ca răsplată pentru stagiul militar îndeplinit.

Cucerirea Daciei a făcut posibil declanşarea fenomenului romanizării, susţinut şi controlat de autoritatea romană în spaţiul nou cucerit al regatului dac. Transformările înregistrate ca urmare a acestui complex fenomen se regăsesc în cultură, materiale, dar şi sub aspect lingvistic, spiritual şi etnic.

Colonizarea romană reprezintă prin prezenţa elementului latin, prin introducerea limbii şi noului mod de viaţă roman, startul în declanşarea fenomenelor şi mutaţiilor grefate organic asupra modului de viaţă, asupra mentalităţii şi aspectului etnic local. Romanizarea în spaţiul fostului regat dac a provocat, mutaţii considerabile în primul rând la nivelul culturii materiale, după care şi-a pus amprenta asupra aspectului lingvistic, a mentalităţii, modului de viaţă şi în final desigur şi sub aspect etnic a autohtonilor daci. Urbanizarea romană a întrerupt procesul  de urbanizare existent la nivelul societăţii dacice, care s-a dezvoltat sub o influenţă mediteraniană. Fenomenul este specific locuirii concentrate în jurul centrului pe care l-a reprezentat Sarmisegetusa Regia.

Structura rutieră a proviciei a reprezentat osatura  sistemului de distribuţiei a aşezărilor, aspect care a favorizat  dezvoltarea lor economică. Repartizarea geografică inegală a aşezărilor în spaţiul provincial evidenţiază  mai multe aspecte în legătură cu existenţa unei densităţi inegale a populaţiei, precum şi rolul avut de configuraţia terenului în repartizarea lor. Fondarea  unei aşezări, a unei cetăţi implicau, în antichitatea romană, derularea unor ritualuri strict respectate.  Planul unei aşezării, mai ales în cazul unei aşezări urbane, în mod clasic, comporta două axe sacre: nord-sud, asigurată de cardo, şi est-vest, chezăşuită de  decumanus.

Cultura materială romană în spaţiul provinciei Dacia Porolissensis este reprezentată în colecţiile muzeului de piese deosebite din  expoziţia de bază. Aceste sunt de la arme la unelte, podoabe, statui şi statuete, monede, vase ceramice de diferite forme, dimensiuni şi destinaţie, la piese care atestă existenţa unei comunităţi paleocreştine la Porolissum începând cu sec IV p.Chr.

Comments are closed.