Deschis de Marți până Duminică 9.00 - 17.00.
(Ultima intrare la ora 16.30) Luni închis.
Back to all Post

Diploma militară romană

După satisfacerea stagiului militar timp de 25 de ani, soldații romani erau lăsați la vatră. Pentru soldații recrutați din diferite zone ale Imperiului Roman care nu luptau în legiuni, ci în unități auxiliare formate din cinci sute sau o mie de oameni, stagiul militar era încununat cu acordarea cetățeniei romane.

Dovada acordării cetățeniei consta într-o copie a constituției imperiale (denumită convențional astăzi de către istorici ,,diplomă militară”) care se afla expusă în original la Roma într-un loc public. Pe aceasta erau menționate printre altele: data la care a fost acordată (anul și ziua), unitățile care au mai primit astfel de diplome, guvernatorul provinciei în care staționa unitatea respectivă, comandantul unității la acea dată și locul său de origine, eventuali membri ai familiei soldatului care la rândul lor primeau cetățenia și locul lor de origine, locul unde se afla expus originalul sau martorii care au validat procesul de acordare a cetățeniei. Diplomele militare erau realizate din două plăci de bronz ușor mai mari decât mărimea unei palme fiecare, prinse între ele cu fir de metal. 

O astfel de diplomă a fost descoperită și în castrul roman de la Romita (jud. Sălaj) în anul 1996. Ceea ce o face diferită este că ea nu a fost oferită unui soldat provincial, ci unui membru al gărzilor de elită imperiale de la Roma (cohortele pretoriene). Starea fragmentară ne oferă date doar despre perioada în care a fost eliberată (10 decembrie 161 – 9 decembrie 162 d. Chr.), însă știm că în această perioadă membrii cohortelor praetoriene erau recrutați cu precădere din Peninsula Italică şi din provinciile occidentale, cele mai romanizate. Contextul istoric în care această diplomă a fost descoperită este mult mai târziu decât data menționată, și anume secolul al III-lea d. Chr., ceea ce ne arată că un ofițer (posibil centurion) care lupta într-una dintre unitățile auxiliare din castrul amintit ‒ fie cohors II Brittanorum miliaria fie cohors VI Thracum – avusese un membru îndepărtat al familiei (bunic, străbunic) născut în Italia ce satisfăcuse stagiul militar în cadrul acestor unități de elită staționate la Roma.

Textul de pe diploma militară de la Romita:

[Imp(erator) Caes(ar) M(arcus) Aurel]ius Antoninus [Aug(ustus), pont(ifex) max(imus), tr]ib(unicia) pot(estate) XVI, co(n)s(ul) III, et [Imp(erator) Caes(ar) L(ucius) Aure]lius Verus Aug(ustus), [trib(unicia) pot(estate) II, co(n)]ṣ(ul) II, divi Antonịṇị [fili(i), divi Hadria]ni nepotes, diṿị [Traiani Parthi]ci pronepotes, [divi Nervae] abnepotes, [nomina militum q]ui militavẹ[runt in cohortibus] p̣raetori(i)s decem I. II. III. IV. V. VI.] ṾII. VIII. IX. X [et urbanis quatt]uor [X. XI. XII. XIV],

ṣụḅị[ecimus, q]ụiḅụ[s fortiter] ẹt pie ṃ[ilitia fun]ctịṣ [ius tri]buimus cọṇ[ubi] ḍ[umtaxat cum sin]gulis et prịmis ụ[xoribus, ut, eti]amsi peregṛịṇi iụ[ris feminas ma]trimonio <suo> iuṇx̣ẹ[rint, proinde li]beros tollạ[nt ac si ex duobus] civibus Rom[anis natos] etc.

Traducere:

Noi, Împăratul Cezar Marcus Aurelius Antoninus Augustus, Mare Preot, învestit cu puterea tribuniciană a 16-a oară, consul a 3-a oară, și Împăratul Cezar Lucius Aurelius Verus Augustus, învestit cu puterea tribuniciană a 2-a oară, consul a 2-a oară, fii divinului Antoninus, nepoții divinului Hadrian, strănepoții divinului Traian invingătorul parților, stră-strănepoții divinului Nerva, adăugăm mai jos numele soldaților care au luptat în cele zece cohorte pretoriene ‒ I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X ‒ și în cele patru urbane ‒ X. XI. XII. XIV ‒ şi care au slujit cu tărie şi credinţă ; le acordăm dreptul de căsătorie legală cu o singură soție și doar prima aleasă, așa încât chiar de-şi unesc destinul în căsătorie cu peregrine copiii lor să fie recunoscuţi ca și cum ar fi născuți din doi cetățeni romani […]. 

 

1 Comment

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X