Activitățile cu publicul (vizitarea spațiilor expoziționale și activitățile culturale) sunt sistate până la încetarea stării de urgență!
Back to all Post

Mărțișorul și frumusețea fetelor

Satele românești în mod tradițional marcau ziua de 1 martie prin obiceiul confecționării și purtării unui mărțișor împletit din sfoară roșie și albă. Etnografii rețin informația că inițial mărțișorul era împletit de mame sau de fetele mari pentru copii, și numai ulterior a devenit un dar făcut de feciori, fetelor.

În satul tradițional, împletitura bicoloră se lega la încheietura mâinii în scopul protecției rituale sau a invocării frumuseții și dragostei; de șnur se lega o monedă de argint pentru ca fetele să fie albe și curate la fel ca acest metal, iar odată cu înflorirea pomilor, împletitura se agăța de un pom fructifer, pentru ca fata să fie, prin similitudine magică, la fel de roditoare, sau se arunca pe o tufă de măcieș (rug sălbatic), pentru ca fata să aibă o față albă ori roză ca florile acestuia.

Așadar, moneda de argint avea, înainte de toate, rolul de a face fața fetelor luminoasă și curată, fără pete, albă sau roză, adică nebronzată excesiv de razele soarelui. În sistemul țărănesc de valori, femeia era valorizată diferit față de comunitatea modernă: fata cea mai prețioasă era „albă, grasă și frumoasă”, adică sănătoasă și nearsă de soare.

În plus, purtătorii mărțișorului urmau să fie tari și puternici ca metalul din bănuțul legat cu șnur.

Astăzi, tradiționala împletitură cu fundament magico-ritual din fir roșu și alb nu mai păstrează decât o preluare mecanică a șnurului, de care se agață cele mai variate reprezentări miniaturale. Nimic din raportările la ideea de ritual, de scenariu magic, de noroc, de destin, de similitudine magică sau de erotism invocat magic nu se mai păstrează în sărbătoarea Mărțișorului de astăzi, supradimensionată comercial și mediatic.

 

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate