Deschis de Marți până Duminică 9.00 - 17.00.
(Ultima intrare la ora 16.30) Luni închis.
Back to all Post

,,Biopolitică și eugenism în România 1920 – 1944” interviu cu prof. univ. dr. Marius Turda curatorul expoziției ,,Știință și etnicitate II”

 

În lunile februarie – martie 2020, la Galeria de Artă ,,Ioan Sima” a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău veți putea vizita expoziția Știință și etnicitate II. Biopolitică și eugenism în România 1920-1944. Aceasta este continuarea expoziției Știință și etnicitate. Cercetarea antropologică în România anilor `30 care a fost prezentată publicului sălăjean la începutul anului trecut și s-a bucurat de un mare interes din partea acestuia.

Vernisajul expoziției va avea loc la Galeria de Artă Ioan Sima în data de 1 februarie 2020 la ora 17:00, în prezența curatorului prof. univ. dr. Marius Turda, care este profesor de istoria biomedicinii în Europa Centrală și de Est în secolul XX la Universitatea Oxford Brooks din Marea Britanie și colaboratorului său istoricul lect. univ. dr. Răzvan Pârâianu.

Până să ajungă la Zalău, pentru a discuta cu publicul despre această expoziție și despre cercetările sale asupra rasismului și eugeniei, profesorul Marius Turda a răspuns la câteva întrebări puse de Ágota Ábrán, antropolog cultural și social la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău:

Ce mi se pare fascinant, deși într-un sens macabru, în ambele expoziții, este cum în această ideologie rasială, biopolitică și eugenică, problemele istorice, sociale și politice devin explicate și pretins rezolvabile printr-un discurs biologizant, deși acest discurs este în spate subordonat de presiuni istorice, sociale și politice.        
Ați putea să ne explicați această logică? Ce consecințe a avut această „biologizare” între anii 1920-1944 în România? 

În timpul regimului lui Ion Antonescu, acest program biopolitic a creat o societate bipolară în care cei care nu erau ,,români” (definiți rasial pe baza ,,sângelui”), erau percepuți ca ,,inamici” (ex. comunitățile de evrei și romi). Îmbunătățirea eugenică a familiei române a continuat să fie deziderat politic însă așa-zisa ,,protejare a națiunii” a fost făcută pe argumente ideologice care au stat la baza exterminării evreilor și a romilor în perioada 1941-1942. Așa cum arăt în aceasta expoziție, menținerea potențialului rasial al națiunii devenise un obiectiv de primă importanță, și oricine punea în pericol acest potențial era stigmatizat ca inamic al statului. Această formă radicală de etnicitate a fost promovată odată cu intensa politizare și totala subordonare a instituțiilor de cercetare științifică față de guvernul României.

Este însă imposibil să înțelegi cultura și politica din perioada interbelică românească și  cea a celui de al doilea război mondial  dacă ignori preocupările biopolitice si eugenice ale vremii. Discursul public despre eugenism a fost foarte răspândit, de la reviste de popularizare a științei și medicinii până la reviste de interes general, expoziții publice și conferințe radio. Au existat societăți de biopolitică și eugenie, reviste specifice dedicate eugenismului,  biopolitica și eugenismul s-au predat la universitățile din București, Cluj și Iași. De aceea sper că această nouă expoziție, ca și cea despre antropologie de anul trecut, va ajuta să familiarizeze publicul larg și tinerele generații cu o istorie a perioadei interbelice care este puțin cunoscută și puțin înțeleasă, însă foarte importantă pentru istoria recentă a României.

În ce măsură credeți că acest mod de înțelegere a problemelor a supraviețuit până în prezent? 

Istoria biopoliticii și eugenismului românesc este încă puțin înțeleasă. Spre deosebire de acum 20 de ani când am început să cercetez aceste subiecte, acum există o recunoaștere printre specialiștii români. Mulți dintre ei înțeleg importanța acestor subiecte nu doar pentru istoria perioadei interbelice, ci și pentru istoria perioadei comuniste. Mai este însă mult de făcut în această direcție și acesta este și unul din scopurile expoziției: să-i îndemne pe specialiști să recunoască rolul central ocupat de biopolitică și eugenism în istoria României în perioada 1920-1944. Aceasta este însă discuția să îi spunem academică și istoriografică. Este însă nevoie de o discuție publică despre biopolitică și eugenism, despre felul in care tipare de gândire biopolitice și eugenice au continuat sa fie diseminate larg și absorbite de populație, nu doar in legătură cu subiecte precum dizabilitatea și rolul femeii in societate însă și în legătura cu caracterul așa-zis ‘asocial’ și disgenic al unor minorități etnice precum Romii.  Ceea ce era prezentat ca fiind biopolitică și eugenism național în perioada interbelică și a celui de Al Doilea Război Mondial presupunea, de fapt, o transformare profundă a individului și a colectivității prin metodele ingineriei sociale și biologice (de la pro-natalism la transferuri de populație de la sat la oraș, de la marginalizarea și stigmatizarea unor grupuri sociale și etnice până la educația fizică a tineretului). Efectele acestei transformări, care a continuat sub comunism, se simt până în ziua de azi. 

Care este miza acestor expoziții?

Educația. Posibilitatea de a putea comunica în acest fel cu publicul larg și, mai ales, cu cei mai tineri, care sunt încă la școală sau la universitate, este miza majora a acestei expoziții. Spre deosebire de lucrările de specialitate, o expoziție despre antropologia rasială, sau una despre biopolitică și eugenism, are avantajul de a se adresa direct celui ce o vizitează prin intermediul imaginii. Nu neglijez schimbul de idei între specialiști, însă până la urmă dacă dezbaterea academică nu are niciun impact în sfera publică atunci e o dezbatere cu puține mize practice.

 

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X