Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se (N. Iorga)

În preambulul Nopții Muzeelor, la Galeria de Artă ,,Ioan Sima” a avut loc reprezentația piesei de teatru ,,N-a fost războiul nostru” în regia lui David Schwartz pe baza unui text scris de Mihaela Michailov și pus în scenă de actrițele Mădălina Brândușe și Alice Monica Marinescu, care propune o abordare inedită a Unirii și a Primului Război Mondial. Mai exact, ceea ce a adus în prim plan piesa este perspectiva femeilor asupra Primului Război Mondial.

Piesa a debutat cu conturarea tabloului social din preajma Primului Război Mondial, în acest sens au fost împărțite cartonașe spectatorilor conform datelor statistice din 1916. Spectatorii au primit 66 de cartonașe de două tipuri: unele care să indice mediul de proveniență – urban sau rural – și unele care să indice studiile absolvite. În zona urbană erau la acea vreme cam 70% bărbați alfabetizați și 48% femei alfabetizate. Adică opt persoane dintre spectatori, 5 bărbați și 3 femei. În rândul populației de la sate, dintre bărbații peste 8 ani, 50% știau carte – adică 13 bărbați „cu diplomă” în sală. Din cele peste 2 milioane și jumătate de fete și femei care aveau peste 8 ani în satele din România anului 1916, doar 15% erau alfabetizate. Adică, raportat la cele 26 de femei care reprezentau în sală populația rurală feminină, doar patru știu să citească. În total, doar șapte persoane din 66, adică o persoană din zece, reprezentau femeile care știau să scrie și să citească.  Acestea erau cele care puteau să lase mărturii ale participării femeilor la război, iar majoritatea dintre acestea proveneau din mediul urban și erau membre ale unor familii înstărite care dețineau la acea vreme un procent însemnat din terenurile agricole.  Această opțiune regizorală a creat un tablou viu prin care publicul a putut înțelege realitatea acelor vremuri.

Partea a doua a piesei a adus în fața publicului două mărturii (jurnale), a două femei: Regina Maria și a militantei socialiste Ecaterina Arbore. Fiecare a povestit războiul din perspective diferite: a conducătorului care este alături de supușii săi în suferință, și cea de-a doua a omului care suferă și se luptă cu durerea, neputința în fața morții și ororile unui război pe care nu și l-a dorit.

A treia parte a prezentat scenarii posibile din epocă cu ceea ce se întâmpla cu o fetiță de nouă ani dacă era săracă și avea o soră sau un frate, și ce se întâmpla cu o fetiță de aceeași vârstă care avea o soră sau un frate dar într-o familie privilegiată. Acest segment conturând diferențele de gen și de clasă socială în viața României acelor vremuri.

După reprezentație, actorii împreună cu istoricii Mihai Burcea, Valer Simion Cosma și Veronica Lazăr, au discutat cu publicul despre perspective alternative la istoria oficială, despre context, urmările și semnificațiile evenimentelor din 1918, dar și realitățile privind diferențele de gen și statut social din zilele noastre.

Reprezentația spectacolului N-a fost războiul nostru face parte din programul multianual I.A.R. Istorii Alternative în România coordonat de Asociația O2G și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, în care Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău este partener.

AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Toate reprezentațiile includ dezbateri cu publicul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *