Deschis de Marți până Duminică 9.00 - 17.00.
(Ultima intrare la ora 16.30) Luni închis.
Back to all Post

Expoziția ”DRUMUL SĂRII – DRUMUL ȚĂRII” II

Inventarul expoziției  acoperă un interval lung de timp, de peste patru milenii începând cu a doua jumătate a mileniului IV î. Hrs. și până în secolul al XVIII-lea al erei creștine. Probabil cele mai spectaculoase artefacte sunt cele care au fost descoperite în exploatarea preistorică a sării din zona Băilor Figa, lângă Beclean, jud. Bistrița – Năsăud. Este vorba despre dispozitive și unelte din lemn utilizate în procesul extragerii sării și care datorită salinității foarte ridicate a solului s-au conservat vreme de milenii. Cercetările arheologice realizate începând cu anul 2005 până în prezent la exploatarea preistorică de sare de la Băile Figa au fost coordonate de către arheologii dr. V. Kavruk (România) și dr. A. Harding (M. Britanie) cu aportul unor specialiști din alte domenii: geologi, geofizicieni, biologi, conservatori, etnologi, specialiști în dendrocronologie, etc. Acestea au oferit adevărata dimensiune a unei ocupații, care cel puțin în intervalul 1600 î. Hrs. – 800 î. Hrs. a cunoscut apogeul, furnizând, cu siguranță, sare pentru vaste spații ale Europei centrale lipsită de această resursă.

Conservarea lemnului în foarte bune condiții a permis obținerea prin metode fizico-chimice a unor date foarte bune referitoare la intervalul de timp în care această sursă a fost exploatată. Au fost realizate datări pe baza izotopului C14 completate de datare prin metoda dendrocronologiei. Cele mai vechi dovezi de exploatare se plasează în jur de 3200 ani î. Hrs.- până prin jurul anului 2000 î. Hrs., însă ”vârful” exploatării la o scară ”industrială” durează circa 800 de ani între 1600 – 800 î. Hrs. Un alt interval de exploatare a sursei de sare de la Băile Figa se plasează între anii cca. 400 – 180 î. Hrs.

Tehnicile de exploatare preistorică a sării din această sursă au diferit de la o perioadă la alta. Bunăoară, în perioada de apogeu a exploatării din mileniul II î. Hrs. / începutul mileniului I î. Hrs. s-au folosit tehnica ”havării”, ceea ce presupunea perforarea masivului de sare gemă cu ajutorul unor jet-uri de apă ce curgeau prin orificiile unor troace confecționate din trunchiuri de copac. În găurile astfel obținute erau introduse icuri de lemn care, lovite cu baroase din piatră sau lemn provocau fisuri largi în masivul de sare. Aceste dispozitive puteau servi în paralel și la procesarea apei sărate. În perioada dacică (sec. IV – II î. Hrs.) s-a recurs însă la mineritul sării prin intermediul unor puțuri.

O parte dintre aceste dispozitive și unelte care s-au conservat mii de ani în mediul salin după abandonarea lor de către cei care le-au utilizat pot fi văzute în această expoziție.  

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X