Homepage / EVENIMENTE TRECUTE / Activitate cercetășească

Activitate cercetășească

Pe data de 20 mai 2016, în cadrul expoziţiei temporare „Şcoala de altădată. De la tăbliţă la tabletă. De la cercetaşi la pionieri” a avut loc o activitate educaţională deosebită, la care au participat două clase de elevi de la şcolile „Corneliu Coposu” şi „Porolissum” din Zalău.

 După vizitarea expoziţiei, prezentată de către dr. Marin Pop, iniţatorul şi organizatorul proiectului expoziţional-educaţional a avut loc o activitate cercetăşească în cadrul căreia au fost invitaţi doi cercetaşi de la Şimleu Silvaniei pentru a împărtăşi elevilor ce înseamnă să fii cercetaş, care este echipamentul unui cercetaş, de unde vine cercetăşia, ce înseamnă o patrulă, care este salutul cercetaşilor, ce reprezintă el, precum şi aspecte inedite din cadrul activităţilor care se desfăşoară în taberele cercetăşeşti. Astfel, cei doi invitaţi, Ioana Gale şi Doru Pop, foşti cercetaşi la Şimleu Silvaniei, i-au învăţat pe elevi două noduri de bază care se folosesc la construcţiile din taberele de cercetaşi, codul morse pentru a transmite mesaje ca „SOS”, etc., cu ajutorul cravatei de cercetaşi sau semnale luminoase.

 În continuare, redăm câteva date mai importante referitoare la istoricul, scopul şi obiectivele Cercetăşiei, prezentate şi în cadrul expoziţiei temporare amintitite mai sus, prin intermediul imaginilor de epocă, articole din presa vremii, în special din revista pedagogică sălăjeană „Şcoala Noastră”, obiecte, etc.:

CERCETAŞII

 Cercetăşia a luat fiinţă în Anglia. Întemeietorul ei a fost generalul-lord Robert Baden Powell. Fiind una dintre cele mai importante instituţii de educaţie fizico-morală a fost adoptată și introdusă de aproape toate țările civilizate din lume.

 În vara anului 1907, Baden Powell organizeză pe coasta de sud a Angliei (Brownsea) o tabără pentru 20 de tineri în care promova prin educație non-formală spiritul de aventură, lucru în echipă și progresul personal, prin forțe proprii.

 Acesta este momentul când ia naștere Cercetășia, o mișcare care, în scurt timp, a luat amploare deosebită în toate regiunile lumii.

 Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de știință român, aflat în vizită în Anglia, ia contact cu cercetășia de aici. Întorcându-se la București, el va deveni principalul inițiator și conducător al primelor grupuri de cercetași români.

 În anul 1912 apăreau primele grupuri de cercetași români, la Blaj, Brașov și București, pentru ca în 1914, datorită activității lor creative, să ia ființă Asociația Cercetașii României, recunoscută oficial.

 În timpul Primului Război Mondial, cercetașii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenți acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafiști. În memoria celor care au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un monument, singurul din lume dedicat cercetașilor.

 În anul 1922 Asociația Cercetașilor României devine membru fondator al Organizației Mondiale a Mișcării Cercetășești.

  La începutul anului 1936 se aprecia că mişcarea de cercetaşi din România cuprindea 50.000 de tineri şi 2.000 de comandanţi. Pe parcursul anului 1936 cele două asociaţii (cercetaşi şi cercetaşe) au fost comasate într-una singură  – Cercetăşia României.

  Regele Carol al II-lea a susținut cercetășia, la fel ca predecesorii lui, dat tot el este cel care va înființa Straja Țării. Prin reorganizarea acesteia din 24 ianuarie 1937, Străjeria devine singura organizație națională (având și caracter obligatoriu) pentru copii și tineret (7-18 ani) consfințind astfel sfârșitul cercetășiei.

  Cercetăşia a fost reînființată după 1990 și a devenit cea mai mare mișcare neguvernamentală de tineret din România, sub titulatura de Organizația Națională „Cercetașii României”.

   La ora actuală pe întregul mapamond există doar 6 țări fără cercetași, în marea lor majoritate deoarece nu este permisă funcționarea lor: Republica Populară Chineză, Cuba, Coreea de Nord, Republica Democrată Laos, Myanmar și Andora.

   Misiunea Cercetășiei în societatea românească este de a contribui la educarea tinerilor printr-un sistem de valori bazat pe o Promisiune și o Lege, de a ajuta la construirea unei lumi mai bune, în care oamenii sunt împliniți ca indivizi și joacă un rol constructiv în societate.

Promisiunea cercetașului:

„Promit, pe onoarea mea, să fac tot posibilul să slujesc lui Dumnezeu și țării mele, să-mi ajut aproapele în orice moment și să mă supun Legii Cercetașului”.

Legea cercetaşului:

  1. Cercetaşul îşi ţine întotdeauna cuvântul.
  2. Cercetaşul nu minte, el e curat la gând, în vorbă şi în fapte.
  3. Cercetaşul e voios şi plin de însufleţire în orice clipă a vieţii sale.
  4. Cercetaşul e viteaz, se încrede în puterile sale şi caută să iasă cu vrednicie din orice încurcătură.
  5. Cercetaşul îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă.
  6. Cercetaşul nu face deosebire de credinţă, de clasă socială şi de avere.
  7. Cercetaşul e cuviincios cu toată lumea şi ascultă pe cei cel sfătuiesc de bine.
  8. Cercetaşul respectă părerile altora şi-şi ia răspunderea faptelor sale.
  9. Cercetaşul e iubitor de învăţătură şi învaţă la rândul său pe alţii.
  10. Cercetaşul e muncitor şi econom, el respectă munca şi avutul altuia.
  11. Cercetaşul e bun cu animalele, îi plac florile şi cercetează natura.
  12. Cercetaşul se sileşte să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar fi ea.

Organizarea Cercetaşilor

 Cercetaşii erau organizaţi în patrule. O patrulă era formată din două echipe a câte trei cercetaşi, cinci patrule formau o grupă şi trei grupe o centurie. Centuriile dintr-o localitate se constituiau într-o cohortă. Toate cohortele dintr-un judeţ formau o legiune, mai multe legiuni un ţinut, iar toate legiunile din ţară formau Marea Legiune a Cercetaşilor.

 Denumirile şi grupele de vârstă erau următoarele: pui de şoimi (la băieţi) şi micile cercetaşe (la fete) – între 7 şi 11 ani; cercetaşi şi cercetaşe – copii şi tineri cu vârste între 11 şi 18 ani; seniori (roveri) la băieţi şi călăuze, la fete cu vârste de peste 18 ani.

Recompense și pedepse:

 Virtutea Cercetășească era cea mai înaltă distincție. Ea se acorda pentru răsplata cercetașilor care s-au distins prin:

          – O activitate cercetășească deosebită;

          – Acte de iscusință, vitejie sau jertfa de sine în folosul altora.

 Sunt 3 clase: bronz pentru cercetași; argint pentru comandanți, membrii secțiunii; argint și aur pentru comandanți și diverse alte personalități. Ea se acordă numai după un anumit timp, respectiv 5 ani de cercetășie continuă, trăiți în adevăratul spirit al legii.

 Alte recompense: lauda verbală în fața unității; ordinul pe centurie; ordinul pe cohortă; ordinul pe legiune; ordinul pe Marea Legiune.

 Pedepse, după gravitate: comunicarea părinților; notarea în cartea de cercetaș (identitate); eliminarea temporară cu retragerea cărții de cercetaș și a pajurei; eliminarea pentru totdeauna din cadrul organizaţiei.

Mai mult...

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*